Feeds:
Articole
Comentarii

Noţiuni generale

Mănăstirea Sâmbăta de Sus, România

 Religia Creştină de la început s-a remarcat prin dezvoltarea unei spiritualităţii autentice, bazate pe principiile morale în care tronează dragostea divină. În creştinism, „omul ca persoană nu apare ca un individ al unei specii, ci ca o fiinţă conştientă de relaţia sa liberă şi inteligentă cu Creatorul său”. Omul nu mai este robul supus al forţelor divine, ci prietenul şi partenerul de dialog care pe măsura credinţei accede la comuniunea cu Sf. Treime. Prin urmare, spiritualitatea creştină are ca ţintă comuniunea infinită cu Dumnezeu şi este un proces de îndumnezeire a omului. Acest proces pentru creştini constă în urmarea lui Iisus Hristos, viaţa şi faptele Căruia sunt un exemplu şi un indicator al biruinţei asupra morţii. Mântuitorul Însuşi indică calea salvării: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie!”( Marcu 8, 34). Necesitatea imitării lui Hristos pentru a se împărtăşi din viaţa veşnică trece ca firul roşu prin toate etapele dezvoltării spiritualităţii creştine. Scriitorii bisericeşti afirmau în acest sens: „Pentru a ne uni cu Hristos, va trebui să trecem prin toate câte a trecut El, să răbdăm şi să suferim şi noi câte a răbdat şi a suferit El… noi ne facem una cu Cel ce S-a Întrupat şi S-a îndumnezeit, cu Cel ce a murit şi a înviat pentru noi”. Imitarea vieţii şi a jertfei divine a fost dezvoltată de spiritualitatea creştină şi a inspirat alte domenii ale activităţii umane. Continuă să citeşti »

 

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

„Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat!” – acesta este scopul Postului Mare, învierea noastră în Hristos. Am parcurs o cale lungă şi anevoioasă  de şapte săptămâni care se aseamănă cu zilele Facerii şi iată suntem în ziua a opta, „ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa” (Ps. 117, 24). Este o zi în care s-a petrecut minunea învierii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, care se deosebeşte total de celelalte învieri: învierea copilului unei văduve de către proorocul Ilie (III Regi 17, 17-24); învierea tânărului din Nain (Luca 7, 11-16); învierea fiicei lui Iair (Marcu 5, 22-23, 35-43), învierea lui Lazăr ( Ioan 11, 11-45). Învierea Mântuitorului este o minune în care, firea umană din Iisus s-a îndumnezeit, s-a îmbrăcat în hainele de nestricăciune, în hainele slavei dumnezeieşti. Dacă ceilalţi înviaţi au îmbătrânit şi au murit, Domnul Iisus Hristos, păstrând semnele patimilor, a biruit definitiv puterea morţii şi s-a înălţat cu trupul omenesc la Cer (Faptele 1, 9). Astfel, s-a încununat istoria căutării raiului pierdut şi aşteptării făgăduinţei promise de Dumnezeu protopărinţilor noştri. Am putea spune că istoria omenirii până la Hristos (Vechiul Testament) este o istorie zbuciumată a căutării prototipului său (Dumnezeu). Istoria omenirii după Hristos este o istorie a încercării de a semăna cu prototipul găsit (Hristos). Până la Hristos, oamenii au aşteptat pe Dumnezeu şi El s-a făcut om. Iar acum, prin Sfintele Taine, Hristos stă la uşă şi bate, şi cine Îi deschide, se îndumnezeieşte.

Aşadar, Dumnezeu s-a făcut om, ca noi să ne îndumnezeim şi s-a înălţat cu trupul omenesc la Cer, ca pe pământ să se pogoare Duhul Sfânt. Învierea lui Hristos este începutul învierii noastre a tuturor, este temelia credinţei şi vederea veacului ce va să fie. Fără de această înviere nu avem nădejdea mântuirii. Sfântul Apostol Pavel scrie astfel celor îndoielnici: „Dacă Hristos n-a înviat, deşartă este atunci predica noastră, deşartă este şi credinţa voastră. Ba încă ne dovedim şi martori mincinoşi, faţă de Dumnezeu [...] Iar dacă nădejdea noastră în Hristos este numai pentru viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii. Acum însă Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 15, 14-20).

„„Hristos a înviat” înseamnă că, într-adevăr, Dumnezeu există! „Hristos a înviat” însemnă că toate profeţiile şi minunile biblice sunt adevărate! „Hristos a înviat” înseamnă că toate învăţăturile Sfintei Scripturi şi toate lucrările Sfintei Biserici sunt mântuitoare! „Hristos a înviat” înseamnă că viaţa este mai tare decât moartea! „Hristos a înviat” înseamnă că răul este mai slab decât binele! „Hristos a înviat” înseamnă că există învierea morţilor! „Hristos a înviat” înseamnă că El e Paştele nostru, bucuria şi sărbătoarea Ortodoxiei!” (Pr., Prof., Ilarion V. Felea, Duhul Adevărului, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alba Iuliei, Alba Iulia, p. 117).

Învierea este sărbătoarea sărbătorilor care coincide, aşa de minunat, cu renaşterea primăverii. Toată creaţia participă la bucuria Învierii care schimbă durerea în veselie, iadul în rai, moartea în viaţă. De aceea, în această zi, îngerii, în cer, şi oamenii, pe pământ, cântă cu bucurie: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn Iisus Hristos, unuia Celui fără de păcat [...] Veniţi cu toţi credincioşii să ne închinăm sfintei învieri a lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea; totdeauna, binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând, pentru noi, cu moarte pe moarte a stricat”.

Intrarea Domnului în Ierusalim

 Cu o săptămână înainte de Înviere, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica Floriilor sau Stâlpărilor. Acest praznic este legată de evenimentul evanghelic pre-pascal care marchează începutul Patimilor Mântuitorului şi anume, Intrarea Domnului în Ierusalim (Ioan 12, 12-18). Continuă să citeşti »

Prietenul lui Hristos

 Astăzi, 16 martie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Sâmbăta lui Lază. În imnologia bisericească, tema Patimilor este legată direct de moartea şi învierea lui Lazăr şi începe încă de luni, prin anunţarea bolii lui Lazăr. Continuă să citeşti »

De la desfrânare la sfinţenie

Mâine, 10 aprilie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica Sfintei Maria Egipteanca. Continuă să citeşti »

…continuare.

Duminica Crucii

Astăzi, 27 martie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica Crucii. La început, prăznuirea Sfintei Cruci se făcea pe parcursul Săptămânii a IV-a, dar fiind venerată o săptămână întreagă, sărbătoarea propriu-zisă nu se mai distingea deloc, astfel că, pentru  a o marca într-o zi precisă, s-a hotărât prăznuirea ei în duminica a treia a Postului Mare. Venerarea Crucii se face în timpul Utreniei, când relicva crucii (o părticică din Crucea Mântuitorului) sau o cruce obişnuită, este aşezată pe analoghionul aflat în mijlocul bisericii, căreia i se închină, făcând metanii, preotul şi apoi credincioşii. Continuă să citeşti »

…continuare.

Săptămâna a III-a a Postului Mare (21-26 martie)

A treia săptămână a Postului Mare este o pregătire continuu, atât pe plan duhovnicesc, cât şi pe cel trupesc, în vederea prăznuirii Crucii din duminica a III-a. Tema Crucii este prezentă aproape în toate slujbele bisericeşti de pe parcursul acestei săptămâni, care, din această cauză,  a fost supranumită „înainte-prăznuire a Crucii”. Continuă să citeşti »

…continuare.

Duminica Sfântului Grigorie Palama (La Evanghelie se citeşte parabola Fiului risipitor, Luca 15, 11-32)

Mâine, 20 martie, Biserica Ortodoxă cinsteşte pe Sfântul Grigorie Palama. Acest praznic a fost instituit odată cu canonizarea Sfântului Grigorie Palama în 1368, după nouă ani de la mutarea sa către Domnul. Continuă să citeşti »

…continuare.

Duminica Ortodoxiei (13 martie)

Prima săptămână a Postului Mare este încununată de Duminica Ortodoxiei. Acest praznic a fost fixat pentru prima duminică a Postului Mare de către patriarhul Metodie al Constantinopolului cu prilejul restaurării definitive a cultului sfintelor icoane în Imperiul Bizantin pe 11 martie 843. Această sărbătoare a fost întitulată Triumful Ortodoxiei, pentru că, cu dispariţia ereziei iconoclaste, s-a încheiat perioada de apariţie a marilor erezii în sânul Bisericii Ortodoxe. De aceea, cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787) a fost privit drept pecetea celor şapte mari Sinoade Ecumenice. Continuă să citeşti »

…continuare.

Săptămâna curată

Postul Mare este alcătuit din 7 săptămâni, ultima fiind Săptămâna Patimilor. Conform Tipicului, el începe în seara Duminicii Lăsatului de brânză sau a Izgonirii din Rai cu ritul solemn şi emoţional al iertării reciproce a păcatelor. În timpul acestui oficiu, preoţii şi mirenii fac unii altora o metanie, cerându-şi iertare şi dorindu-şi „Post bun”. De aceea, în Bisericile slave, Duminica Lăsatului de brânză sau a Izgonirii din Rai se mai numeşte „Duminica Iertării”. Această tradiţie pune în practică cuvintele Mântuitorului: „Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24). Şi postul este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, de aceea, este bine ca înainte de al „aduce la altar”, să iertăm şi să cerem iertare celor din jur. Împăcându-ne cu aproapele nostru, punem temelia împăcării cu  Dumnezeu. Continuă să citeşti »

Articole mai vechi »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.