Feeds:
Posturi
Comentarii

 

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

„Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat!” – acesta este scopul Postului Mare, învierea noastră în Hristos. Am parcurs o cale lungă şi anevoioasă  de şapte săptămâni care se aseamănă cu zilele Facerii şi iată suntem în ziua a opta, „ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa” (Ps. 117, 24). Este o zi în care s-a petrecut minunea învierii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, care se deosebeşte total de celelalte învieri: învierea copilului unei văduve de către proorocul Ilie (III Regi 17, 17-24); învierea tânărului din Nain (Luca 7, 11-16); învierea fiicei lui Iair (Marcu 5, 22-23, 35-43), învierea lui Lazăr ( Ioan 11, 11-45). Învierea Mântuitorului este o minune în care, firea umană din Iisus s-a îndumnezeit, s-a îmbrăcat în hainele de nestricăciune, în hainele slavei dumnezeieşti. Dacă ceilalţi înviaţi au îmbătrânit şi au murit, Domnul Iisus Hristos, păstrând semnele patimilor, a biruit definitiv puterea morţii şi s-a înălţat cu trupul omenesc la Cer (Faptele 1, 9). Astfel, s-a încununat istoria căutării raiului pierdut şi aşteptării făgăduinţei promise de Dumnezeu protopărinţilor noştri. Am putea spune că istoria omenirii până la Hristos (Vechiul Testament) este o istorie zbuciumată a căutării prototipului său (Dumnezeu). Istoria omenirii după Hristos este o istorie a încercării de a semăna cu prototipul găsit (Hristos). Până la Hristos, oamenii au aşteptat pe Dumnezeu şi El s-a făcut om. Iar acum, prin Sfintele Taine, Hristos stă la uşă şi bate, şi cine Îi deschide, se îndumnezeieşte.

Aşadar, Dumnezeu s-a făcut om, ca noi să ne îndumnezeim şi s-a înălţat cu trupul omenesc la Cer, ca pe pământ să se pogoare Duhul Sfânt. Învierea lui Hristos este începutul învierii noastre a tuturor, este temelia credinţei şi vederea veacului ce va să fie. Fără de această înviere nu avem nădejdea mântuirii. Sfântul Apostol Pavel scrie astfel celor îndoielnici: „Dacă Hristos n-a înviat, deşartă este atunci predica noastră, deşartă este şi credinţa voastră. Ba încă ne dovedim şi martori mincinoşi, faţă de Dumnezeu [...] Iar dacă nădejdea noastră în Hristos este numai pentru viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii. Acum însă Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 15, 14-20).

„„Hristos a înviat” înseamnă că, într-adevăr, Dumnezeu există! „Hristos a înviat” însemnă că toate profeţiile şi minunile biblice sunt adevărate! „Hristos a înviat” înseamnă că toate învăţăturile Sfintei Scripturi şi toate lucrările Sfintei Biserici sunt mântuitoare! „Hristos a înviat” înseamnă că viaţa este mai tare decât moartea! „Hristos a înviat” înseamnă că răul este mai slab decât binele! „Hristos a înviat” înseamnă că există învierea morţilor! „Hristos a înviat” înseamnă că El e Paştele nostru, bucuria şi sărbătoarea Ortodoxiei!” (Pr., Prof., Ilarion V. Felea, Duhul Adevărului, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alba Iuliei, Alba Iulia, p. 117).

Învierea este sărbătoarea sărbătorilor care coincide, aşa de minunat, cu renaşterea primăverii. Toată creaţia participă la bucuria Învierii care schimbă durerea în veselie, iadul în rai, moartea în viaţă. De aceea, în această zi, îngerii, în cer, şi oamenii, pe pământ, cântă cu bucurie: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn Iisus Hristos, unuia Celui fără de păcat [...] Veniţi cu toţi credincioşii să ne închinăm sfintei învieri a lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea; totdeauna, binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând, pentru noi, cu moarte pe moarte a stricat”.

Intrarea Domnului în Ierusalim

 Cu o săptămână înainte de Înviere, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica Floriilor sau Stâlpărilor. Acest praznic este legată de evenimentul evanghelic pre-pascal care marchează începutul Patimilor Mântuitorului şi anume, Intrarea Domnului în Ierusalim (Ioan 12, 12-18). Continuă să citeşti »

Prietenul lui Hristos

 Astăzi, 16 martie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Sâmbăta lui Lază. În imnologia bisericească, tema Patimilor este legată direct de moartea şi învierea lui Lazăr şi începe încă de luni, prin anunţarea bolii lui Lazăr. Continuă să citeşti »

De la desfrânare la sfinţenie

Mâine, 10 aprilie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica Sfintei Maria Egipteanca. Continuă să citeşti »

…continuare.

Duminica Crucii

Astăzi, 27 martie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Duminica Crucii. La început, prăznuirea Sfintei Cruci se făcea pe parcursul Săptămânii a IV-a, dar fiind venerată o săptămână întreagă, sărbătoarea propriu-zisă nu se mai distingea deloc, astfel că, pentru  a o marca într-o zi precisă, s-a hotărât prăznuirea ei în duminica a treia a Postului Mare. Venerarea Crucii se face în timpul Utreniei, când relicva crucii (o părticică din Crucea Mântuitorului) sau o cruce obişnuită, este aşezată pe analoghionul aflat în mijlocul bisericii, căreia i se închină, făcând metanii, preotul şi apoi credincioşii. Continuă să citeşti »

…continuare.

Săptămâna a III-a a Postului Mare (21-26 martie)

A treia săptămână a Postului Mare este o pregătire continuu, atât pe plan duhovnicesc, cât şi pe cel trupesc, în vederea prăznuirii Crucii din duminica a III-a. Tema Crucii este prezentă aproape în toate slujbele bisericeşti de pe parcursul acestei săptămâni, care, din această cauză,  a fost supranumită „înainte-prăznuire a Crucii”. Continuă să citeşti »

…continuare.

Duminica Sfântului Grigorie Palama (La Evanghelie se citeşte parabola Fiului risipitor, Luca 15, 11-32)

Mâine, 20 martie, Biserica Ortodoxă cinsteşte pe Sfântul Grigorie Palama. Acest praznic a fost instituit odată cu canonizarea Sfântului Grigorie Palama în 1368, după nouă ani de la mutarea sa către Domnul. Continuă să citeşti »

…continuare.

Duminica Ortodoxiei (13 martie)

Prima săptămână a Postului Mare este încununată de Duminica Ortodoxiei. Acest praznic a fost fixat pentru prima duminică a Postului Mare de către patriarhul Metodie al Constantinopolului cu prilejul restaurării definitive a cultului sfintelor icoane în Imperiul Bizantin pe 11 martie 843. Această sărbătoare a fost întitulată Triumful Ortodoxiei, pentru că, cu dispariţia ereziei iconoclaste, s-a încheiat perioada de apariţie a marilor erezii în sânul Bisericii Ortodoxe. De aceea, cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787) a fost privit drept pecetea celor şapte mari Sinoade Ecumenice. Continuă să citeşti »

…continuare.

Săptămâna curată

Postul Mare este alcătuit din 7 săptămâni, ultima fiind Săptămâna Patimilor. Conform Tipicului, el începe în seara Duminicii Lăsatului de brânză sau a Izgonirii din Rai cu ritul solemn şi emoţional al iertării reciproce a păcatelor. În timpul acestui oficiu, preoţii şi mirenii fac unii altora o metanie, cerându-şi iertare şi dorindu-şi „Post bun”. De aceea, în Bisericile slave, Duminica Lăsatului de brânză sau a Izgonirii din Rai se mai numeşte „Duminica Iertării”. Această tradiţie pune în practică cuvintele Mântuitorului: „Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24). Şi postul este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, de aceea, este bine ca înainte de al „aduce la altar”, să iertăm şi să cerem iertare celor din jur. Împăcându-ne cu aproapele nostru, punem temelia împăcării cu  Dumnezeu. Continuă să citeşti »

…continuare.

Duminica Lăsatului de brânză sau a Izgonirii din Rai

Mâine, 6 martie, în tradiţia ortodoxă se comemorează Duminica Lăsatului de brânză sau a Izgonirii din Rai. În această ultimă duminică dinaintea postului se citeşte Evanghelia de la Matei 6, 16-30, în care Iisus Hristos ne învaţă care este regula iertării şi cum trebuie să postim cu adevărat. Înainte de a cere iertare de la Dumnezeu, trebuie să iertăm greşelile aproapelui nostru, iar postul adevărat este cel ascuns, al inimii, însoţit de fapte bune. Nu întâmplător aceste cuvinte dumnezeieşti ne sunt amintite în pragul postului. În nevoinţele trupeşti nu trebuie să uităm că postul este doar o cale, care ne duce în cămara ascunsă a inimii, care fiind curăţită prin pocăinţă şi fapte bune, înfloreşte precum grădina raiului. Adam şi Eva au pierdut raiul prin neascultare şi nerespectarea postului şi, pentru a-l recâştiga, trebuie să revenim la ascultare şi post. În primele veacuri creştine, în această duminică, penitenţii (creştinii căzuţi în păcate grele) erau alungaţi în afara bisericii, precum Adam şi Eva din rai, pentru a se pocăi, fiind reintroduşi în ea împreună cu catehumenii la sfârşitul Postului Mare. De la această practică veche a rămas denumirea acestei duminici. Tema raiului, plasată la întrarea în Postul Mare, aşadar, ne arată sensul şi scopul postului – Împărăţia lui Dumnezeu.

va continua…

Articole mai vechi »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.