Prietenul lui Hristos
Astăzi, 16 martie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Sâmbăta lui Lază. În imnologia bisericească, tema Patimilor este legată direct de moartea şi învierea lui Lazăr şi începe încă de luni, prin anunţarea bolii lui Lazăr. Miercuri, Lazăr moare şi, Hristos, fiind atotştiutor şi aflând acest lucru, se îndreaptă cu ucenicii săi spre Iudeea, începând, astfel, mersul Său spre Patimi. Joi şi vineri sunt zile de aşteptare a Mântuitorului – perioadă de întristare, dar şi de speranţă într-o minune. Această minune se petrece sâmbătă, când Hristos îl învie pe Lazăr, mort de trei zile. Învierea lui Lazăr este icoana Paştelui, un Paşte înainte de Paşte. Prin aceasta se arată atotputernicia lui Dumnezeu, astfel întărind pe ucenicii lui Hristos înainte de patimile Acestuia. Lazăr cel înviat va fi martor Patimii şi Învierii învăţătorului şi prietenului său, dând mărturie, prin prezenţa sa, că Paştele este începutul învierii întregii umanităţi, dintre care Lazăr este cel dintâi. De aceea, trebuie să ne identificăm cu Lazăr, părăsind în timpul postului „prietenia pentru trup” pentru a ne face, ca şi Lazăr, prietenii lui Hristos. Fiind morţi sufleteşte, Hristos ne învie în Lazăr şi ne eliberează din împietrire înainte de Patimile Sale, pregătindu-ne să întâmpinăm pe Domnul cu strigare: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel” (Ioan 12, 13).
