Feeds:
Articole
Comentarii

…continuare.

Expeditia Tapova 15-16 septembrie 2012 008

După modul efectuării călătoriei, pelerinajul poate fi convenţional împărţit în câteva categorii:

1. Pelerinaje individuale.

2. Pelerinaje colective, care sunt predominante şi recomandabile.

Ele pot fi împărţite în câteva tipuri:

1.   Grupul de familie.

2. Grupuri de apartenenţă (naţională, regională, religioasă, profesională, instituţională, ideologică etc.).

  1. Grupuri de referinţă, care constituie reperele lui valorice, ideologice şi comportamentale.
  2. Grupuri ocazionale care au scopuri comune numai pe durata pelerinajului.
  3. Grupuri experimentale, care fac primii paşi în experienţa pelerinajelor.
  4. Grupuri mixte, în care se adună credincioşii din diferite categorii.

Citește în continuare »

La 9 octombrie 2012, de ziua Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, la mănăstirea Țâpova va fi resfințită biserica din complexul rupestră Adormirea Maicii Domnului. Sf. Liturgie și slujba sfințirii va fi condusă de către ÎPS Mitropolit Vladimir împreună cu starețul mănăstirii, arhimandritul Policarp și soborul de preoți. La acest important eveniment sunt așteptați oficialități din partea puterii locale și raionale, reprezentanții Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău care administrează Rezervația peisagistică Saharna – Țâpova, numeroși istorici, arheologi, oameni de cultură și numeroși pelerini din întreagă republică.

Mănăstirea Țâpova (Horodiște) din R. Moldova este cunoscută ca cel mai vechi și mai mare complex rupestru din spațiul Moldovei istorice și este vizitată anual de peste 30 mii de turiști și pelerini din republică și de peste hotare.

sursa: moldovenii.md

În această săptămână la mănăstire Adormirea Maicii Domnului din satul Ţâpova a fost adusă din Kiev icoana „Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana”. Potrivit Agenţiei de Ştiri Novosti-Moldova, sfântă icoană a fost întâmpinată la Ţâpova de către stareţul mănăstirii, arhimandritul Policarp, împreună cu un sobor de preoţi şi zeci de pelerini, atât din republică, cât şi de peste hotare. Icoana „Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana” a intrat în patrimoniul mănăstirii şi va fi expusă permanent în sfântul lăcaş, ceea ce va permite tuturor doritorilor să o cinstească şi să ceară ajutorul divin în faţa ei.

Această icoană a fost pictată de monahii de la mănăstirea „Sfânta Ana” din Sfântul Muntele Athos  şi este grabnic ajutătoare cuplurilor sterpe pentru a naşte copii.

…continuare.

Sărbătorile creştine şi cultul sfinţilor.

Mănăstirea Curchi, R. Moldova

Pentru a realiza  obiectivele pelerinajului, creştinii îşi aleg diferite destinaţii care pe parcursul istoriei au devenit mai multe şi mai diverse. Ca destinaţii ale pelerinajului, pe lângă locurile legate de evenimentele şi persoanele biblice, cu timpul s-au adăugat cinstirea Sf. Icoane şi a Sfinţilor. Cultul icoanelor este cinstea ce o acordă creştinii Sfintei Cruci, Sf. Evanghelii şi icoanelor sfinte pe care sunt zugrăvite persoane sfinte. Citește în continuare »

…continuare

Scopul şi obiectivele pelerinajului contemporan.

Dealul Golgotei de lângă mănăstirea Dobruşa

Pelerinajul în viziunea creştină reprezintă un exerciţiu de lepădare de sine. În spiritualitatea ortodoxă, pelerinajul face parte din faptele bune ale creştinului. Astfel, pelerinajul devine o desprindere de patimi sau descătuşarea sufletului de planul vieţii corupte pentru a ajunge la starea de nepătimire şi practicarea virtuţilor creştine. „Experienţa pelerinajului este un prilej de împrospătare a vieţii spirituale şi de întărire a credinţei. În experienţa spirituală a pelerinajului, cei care au credinţa mai slabă au prilejul să o întărească, văzând credinţa mai puternică a altora; cei care au răbdare mai puţină, se întăresc, văzând răbdarea altora; cei care se roagă mai puţin şi mai superficial, se îmbogăţesc şi se înnoiesc din rugăciunea fierbinte a altora, a tuturor. În pelerinaj, suntem influenţaţi de alţii şi influenţăm pe alţii prin felul nostru de a fi prezenţi acolo. În general, pelerinii sunt oameni însetaţi de mai multă viaţă spirituală, pe care nu o oferă totdeauna propria lor parohie sau mănăstire, sau pentru că s-au prea obişnuit cu acestea. Pelerinajul învinge rutina. În pelerinaj, Duhul Sfânt trezeşte în om o dorinţă mai mare de sfinţenie, de înnoire a vieţii”. Citește în continuare »

continuare…

O scurtă istorie a pelerinajului

Icoana Mântuitorului Împărat de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, România

Din punctul de vedere istoric, pelerinajul reprezintă o veche tradiţie şi milenară practică religioasă. Pelerinajul poate fi regăsit în toate timpurile şi în toate religiile. Se ştie că vechii egipteni îl practicau la scara largă, vizitând cu evlavie localitatea Bubasti sau piramidele faraonilor. Indienii se deplasau pentru a se închina la râul sacru Gange sau la Benaris şi Kashi, iar japonezii veneau în pelerinaj la templul lui Amaterasu. Grecii, de asemenea, în epoca antică mergeau în pelerinaj la muntele Olimp, oracolul din Delphi, la Acropole sau la mormintele eroilor. Şi în Roma antică erau răspândite diferite pelerinaje la numeroase temple în scopuri de prezicere sau de vindecări miraculoase. Fiecare religie din istoria civilizaţiei umane prezintă elemente comune ale pelerinajului, ceea ce îl reprezintă ca un fenomen cultural-religios universal. Citește în continuare »

Noţiuni generale

Mănăstirea Sâmbăta de Sus, România

 Religia Creştină de la început s-a remarcat prin dezvoltarea unei spiritualităţii autentice, bazate pe principiile morale în care tronează dragostea divină. În creştinism, „omul ca persoană nu apare ca un individ al unei specii, ci ca o fiinţă conştientă de relaţia sa liberă şi inteligentă cu Creatorul său”. Omul nu mai este robul supus al forţelor divine, ci prietenul şi partenerul de dialog care pe măsura credinţei accede la comuniunea cu Sf. Treime. Prin urmare, spiritualitatea creştină are ca ţintă comuniunea infinită cu Dumnezeu şi este un proces de îndumnezeire a omului. Acest proces pentru creştini constă în urmarea lui Iisus Hristos, viaţa şi faptele Căruia sunt un exemplu şi un indicator al biruinţei asupra morţii. Mântuitorul Însuşi indică calea salvării: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie!”( Marcu 8, 34). Necesitatea imitării lui Hristos pentru a se împărtăşi din viaţa veşnică trece ca firul roşu prin toate etapele dezvoltării spiritualităţii creştine. Scriitorii bisericeşti afirmau în acest sens: „Pentru a ne uni cu Hristos, va trebui să trecem prin toate câte a trecut El, să răbdăm şi să suferim şi noi câte a răbdat şi a suferit El… noi ne facem una cu Cel ce S-a Întrupat şi S-a îndumnezeit, cu Cel ce a murit şi a înviat pentru noi”. Imitarea vieţii şi a jertfei divine a fost dezvoltată de spiritualitatea creştină şi a inspirat alte domenii ale activităţii umane. Citește în continuare »