Ţipova
Avem speranţa, că ţipa-va cu jale inima voastră
Pentru acest colţişor de rai din ţara noastră,
Unde uniţi în duh sihaştrii şi Ştefan cel Mare şi Sfânt,
Ocroteau cu rugăciune şi sabie neamul nostru pe acest pământ.
Misiunea blogului
Un blog ce nu arde-n foc!
Acest blog este destinat persoanelor care:
- îndrăznesc să înfrunte cotidianul, mediocrul şi stereotipurile,
- nu se mulţumesc să consume explicaţii „fabricate” sau „semifabricate”,
- caută cu inima fierbinte răspunsuri la provocările sistemului de viaţă contemporană.
Însă începutul oricărei căutări sau cercetări are la bază cunoaşterea de sine.
O veche parabolă relatează că după ce Dumnezeu a creat omul, a stat la sfat cu cetele îngereşti pentru a hotărî în ce loc va ascunde misterul creaţiei Sale. Unii dintre îngeri Îl sfătuiau să-l ascundă în adâncurile mării, alţii – în înaltul cerului, printre stele. Însă Dumnezeu, ştiind natura omului, le-a răspuns că omul, cu timpul, va pătrunde în tot locul din univers şi nimic nu va rămânea necercetat şi nedescoperit. Atunci unul dintre căpeteniile îngereşti s-a adresat lui Dumnezeu astfel: „Doamne, ascunde misterul creaţiei Tale în adâncul inimii omului. Fiind mândru şi plin de sine, omul nu va cerceta inima sa şi niciodată nu va găsi ceea ce caută”. Şi Dumnezeu, fiind de acord, a ascuns misterul creaţiei în inima omului care de atunci îl caută neîncetat şi fără de izbândă. Astfel, conform acestei parabole, fiecare dintre noi este în căutarea misterului propriu care este ascuns în cel mai vizibil şi apropiat loc, dar, în acelaşi timp, din cauza ignoranţei şi a mândriei, în cel mai tenebru şi îndepărtat.
În vechime, pelerinajele la locurile sfinte erau o metodă de a călători spre tenebrele sufletului propriu. Astăzi, această metodă este uitată, însă locurile de care au fost legate aceste călătorii rămân sfinte, indiferent de atitudinile noastre.
Un astfel de loc sfânt este Mănăstirea ”Adormirea Maicii Domnului” de la Ţipova, raionul Rezina. Din vechime acest loc este consacrat întâlnirii cu propriul „ego”, cu propriile frici, dorinţe conştiente sau inconştiente, cu lumea intuiţiei, în care logica şi calculele personale sunt depăşite de trăirile misterului din interiorul sufletului propriu. Cei care vizitează mănăstirea de la Ţipova ajung la interiorizare pe diferite căi, unii datorită frumuseţii peisajelor stâncoase printre care se revarsă cascade de apă şi cresc sute de plante rare, alţii prin lucrarea rugăciunii care în acest sfânt locaş se înaripează şi se ridică cu îndrăzneală spre înaltul cerului.
Apariţia blogului mănăstirii de la Ţipova urmăreşte nu doar promovarea patrimoniului istoric şi cultural adunat în braniştea Horodişte-Ţipova timp de mai multe milenii, dar şi consolidarea relaţiilor interumane dintre acele persoane care sunt legate interior de acest loc enigmatic şi au ce relata despre această legătură celor din jur. Sperăm că astfel de oameni sunt mai mulţi decât se crede şi experienţele lor personale, informaţiile şi descoperirile acumulate vor constitui prin intermediul acestui blog o temelie reală pentru comunicare şi comuniune.
De aceea, cu mari speranţe lansăm un apel către tine:
- participă activ la proiectul nostru,
- hai cu noi la Ţipova
- trimite-ne, pentru publicare, diferite informaţii legate de legendara mănăstire de la Ţipova
- împărtăşeşte-ţi trăirile legate de acest loc sfânt.
Te aşteptăm, ştim că exişti şi te interesează!
o povestioara destul plina de intelepciune. De multe ori mi`am pus intrebarea de ce imi place sa vizitez locuri cu o „istorie” istorica dar si spirituala foarte veche. Acum am inteles raspunsul.