Feeds:
Articole
Comentarii

 

Patriarhia Moscovei rupe relațiile canonice cu Patriarhia Ecumenică in semn de protest față de decizia Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului de a acorda autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina. În acest sens, primul pas reprezintă decizia din 14 septembrie 2018 a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse în care se impune nepominirea Patriarhului Ecumenic la slujba Sf. Liturghii. La lucrările acestui Sinod a participat și Mitropolitul Vladimir, reprezintantul Patriarhiei Ruse în R. Moldova, care apără cu vehemență jurisdicția necanonică a Bisericii Ruse asupra teritoriul dintre Prut și Nistru. În cazul în care Biserica Ortodoxă din Ucraina va primi tomosul de autocefalie, va apărea o întrebare firească – ce soartă așteaptă Biserica Ortodoxă din Moldova? Rămâne ea în continuare în sferă de influență necanonică a Bisericii Ruse, și deci, izolată de majoritatea Bisericilor Ortodoxe, sau e timpul să recunoască adevărul canonic, național și istoric, și să iasă definitiv de sub influența imperialistă a Moscovei?
După prăbușirea URSS, a venit timpul dispariției imperialismului bisericesc care s-a clădit pe anexări teritoriale abuzive. Dacă privim la această problemă din punctul de vedere canonic, situația devine destul de clară și în defavoarea Bisericii Ortodoxe Ruse.
În spaţiul răsăritean, Bisericile Ortodoxe au ajuns să se organizeze în Biserici naţionale, după criterii etnice, conform canonului 34 apostolic, care prevede ca episcopii fiecărui neam să aibă Îtâistătător (cap spiritual) din neamul lor. Acest principiu canonic fundamental în conducerea Bisericii Ortodoxe s-a perpetuat de-a lungul istoriei şi este valabil şi astăzi în toate Bisericile
autocefale, care nu fac abstracţie de realitatea istorică a unui popor sau neam.
Însăşi titulatura oficială a Bisericii Ortodoxe autocefale conţine numele etniei sau neamului pe care îl slujeşte Biserica respectivă, ca de exemplu: Biserica
Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Rusă. Or, moldovenii din R. Moldova sunt români şi vorbesc limba română, chiar dacă un dialect regional al ei, dar română şi nu „moldovenească”, iar Patriarhul românilor e la Bucureşti şi toţi românii trebuie să asculte de Patriarhul
Românilor, chiar dacă, din punct de vedere politic, aceasta nu le place unora.
Biserica Ortodoxă Rusă şi-a extins jurisdicţia asupra Basarabiei, nu conform canoanelor bisericeşti, ci în urma încălcării lor, când teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost alipit forţat în 1812 la Rusia Ţaristă şi în 1940 la U.R.S.S., fără ca populaţia Basarabiei să fie consultată în această privinţă. Biserica Rusă a profitat de această ocupaţie politică şi şi-a extins jurisdicţia asupra noului teritoriu anexat. Astfel, au fost încălcate: canonul 34 apostolic, canonul 8 al
Sinodului III Ecumenic, care obligă ca „nici un episcop să nu cuprindă altă eparhie, care nu a fost mai de mult şi dintru început sub mâna lui sau a celor dinaintea lui. Iar dacă cineva a cuprins o eparhie străină şi în chip silnic a pus-o sub stăpânirea lui, pe aceasta să o dea înapoi” şi canoanele 13, 21 şi 22 ale
Sinodului de la Catargina, precum şi canonul 2 al Sinodului II Ecumenic, care
interzic „episcopului unei anumite eparhii să-şi întindă puterea asupra altei eparhii”. Biserica Ortodoxă Rusă este vinovată de încălcarea canoanelor menţionate mai sus, care condamnă extinderea şi menţinerea unei Biserici naţionale asupra altei etnii, în cazul nostru, jurisdicţia Bisericii Ruse asupra românilor ortodocşi din R. Moldova. De aceea, pretenţiile Patriarhiei Moscovei
de a avea jurisdicţie asupra românilor din Basarabia, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice şi nedrepte.
Trebuie să fie clar, canoanele nu admit cuceriri canonice, ca urmare a unor cuceriri teritoriale!
Aşadar, o jurisdicţie canonică instalată ca urmare a unor cuceriri politice,
a fost şi este nulă de drept. Reactivarea Mitropoliei Basarabiei sub jurisdicţia
Patriarhiei Române este, de fapt, o restabilire a drepturilor canonice istorice şi
nicidecum un atentat la suveranitatea şi independenţa R. Moldova. Mai ales că
Patriarhia Română a fost cea dintâi care s-a adresat tuturor Bisericilor Ortodoxe
din lume ca să intervină pe lângă guvernele lumii în favoarea recunoaşterii independenţei R. Moldova.
Acuzarea Patriarhiei Moscovei faţă de Patriarhia Română referitoare la
reactivarea și activitatea Mitropoliei Basarabiei caracterizată de partea rusă ca „ingerinţă anticanonică în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova” este nefondată şi denotă o ambiţie imperialistă, contrară spiritului evanghelic, şi este atât iresponsabilă, cât şi contrară atitudinii Patriarhiei Ecumenice şi altor
Biserici Ortodoxe care încă din 1993 au recunoscut canonicitatea reactivării
Mitropoliei Basarabiei.
Prin urmare, atât R. Moldova, cât și Ucraina se află sub jurisdicția necanonică a Bisericii Ortodoxe Ruse, și această nedreptate va fi în curând reparată în Ucraina. Iar Mitropoliei Moldovei îi rămâne o sarcină existențială – de a lua o decizie istorică, de a fi partea creștinismul ortodox sau să continue activitatea în postură de schismatici. Quo vadis?!

Romeo Cemîrtan, doctor în teologie ortodoxă.

Publicitate

Patriarhia Moscovei rupe relațiile canonice cu Patriarhia Ecumenică în semn de protest față de decizia Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului de a acorda autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina. În acest sens, primul pas reprezintă decizia din 14 septembrie 2018 a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse în care se impune nepominirea Patriarhului Ecumenic la slujba Sf. Liturghii. La lucrările acestui Sinod a participat și Mitropolitul Vladimir, reprezintantul Patriarhiei Ruse în R. Moldova, care apără cu vehemență jurisdicția necanonică a Bisericii Ruse asupra teritoriul dintre Prut și Nistru. În cazul în care Biserica Ortodoxă din Ucraina va primi până la sfârșitul anului tomosul de autocefalie, va apărea o întrebare firească – ce soartă așteaptă Biserica Ortodoxă din Moldova? Rămâne ea în continuare în sferă de influență necanonică a Bisericii Ruse, și deci, izolată de majoritatea Bisericilor Ortodoxe, sau e timpul să recunoască adevărul canonic, național și istoric, și să iasă definitiv de sub influența imperialistă a Moscovei?
După prăbușirea URSS, a venit timpul dispariției imperialismului bisericesc care s-a clădit pe anexări teritoriale abuzive. Dacă privim la această problemă din punctul de vedere canonic, situația devine destul de clară și în defavoarea Bisericii Ortodoxe Ruse.
În spaţiul răsăritean, Bisericile Ortodoxe au ajuns să se organizeze în
Biserici naţionale, după criterii etnice, conform canonului 34 apostolic, care
prevede ca episcopii fiecărui neam să aibă Îtâistătător (cap spiritual) din neamul
lor. Acest principiu canonic fundamental în conducerea Bisericii Ortodoxe s-a
perpetuat de-a lungul istoriei şi este valabil şi astăzi în toate Bisericile
autocefale, care nu fac abstracţie de realitatea istorică a unui popor sau neam.
Însăşi titulatura oficială a Bisericii Ortodoxe autocefale conţine numele etniei
sau neamului pe care îl slujeşte Biserica respectivă, ca de exemplu: Biserica
Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Rusă. Or,
moldovenii din R. Moldova sunt români şi vorbesc limba română, chiar dacă un
dialect regional al ei, dar română şi nu „moldovenească”, iar Patriarhul
românilor e la Bucureşti şi toţi românii trebuie să asculte de Patriarhul
Românilor, chiar dacă, din punct de vedere politic, aceasta nu le place unora.
Biserica Ortodoxă Rusă şi-a extins jurisdicţia asupra Basarabiei, nu
conform canoanelor bisericeşti, ci în urma încălcării lor, când teritoriul dintre
Prut şi Nistru a fost alipit forţat în 1812 la Rusia Ţaristă şi în 1940 la U.R.S.S.,
fără ca populaţia Basarabiei să fie consultată în această privinţă. Biserica Rusă a
profitat de această ocupaţie politică şi şi-a extins jurisdicţia asupra noului
teritoriu anexat. Astfel, au fost încălcate: canonul 34 apostolic, canonul 8 al
Sinodului III Ecumenic, care obligă ca „nici un episcop să nu cuprindă altă
eparhie, care nu a fost mai de mult şi dintru început sub mâna lui sau a celor
dinaintea lui. Iar dacă cineva a cuprins o eparhie străină şi în chip silnic a pus-o
sub stăpânirea lui, pe aceasta să o dea înapoi” şi canoanele 13, 21 şi 22 ale
Sinodului de la Catargina, precum şi canonul 2 al Sinodului II Ecumenic, care
interzic „episcopului unei anumite eparhii să-şi întindă puterea asupra altei
eparhii”.
Biserica Ortodoxă Rusă este vinovată de încălcarea canoanelor
menţionate mai sus, care condamnă extinderea şi menţinerea unei Biserici
naţionale asupra altei etnii, în cazul nostru, jurisdicţia Bisericii Ruse asupra
românilor ortodocşi din R. Moldova. De aceea, pretenţiile Patriarhiei Moscovei
de a avea jurisdicţie asupra românilor din Basarabia, care au propria lor
Patriarhie, sunt necanonice şi nedrepte.
Trebuie să fie clar, canoanele nu admit cuceriri canonice, ca urmare a
unor cuceriri teritoriale!
Aşadar, o jurisdicţie canonică instalată ca urmare a unor cuceriri politice,
a fost şi este nulă de drept. Reactivarea Mitropoliei Basarabiei sub jurisdicţia
Patriarhiei Române este, de fapt, o restabilire a drepturilor canonice istorice şi
nicidecum un atentat la suveranitatea şi independenţa R. Moldova. Mai ales că
Patriarhia Română a fost cea dintâi care s-a adresat tuturor Bisericilor Ortodoxe
din lume ca să intervină pe lângă guvernele lumii în favoarea recunoaşterii
independenţei R. Moldova.
Acuzarea Patriarhiei Moscovei faţă de Patriarhia Română referitoare la
reactivarea și activitatea Mitropoliei Basarabiei caracterizată de partea rusă ca „ingerinţă
anticanonică în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova” este
nefondată şi denotă o ambiţie imperialistă, contrară spiritului evanghelic, şi este
atât iresponsabilă, cât şi contrară atitudinii Patriarhiei Ecumenice şi altor
Biserici Ortodoxe care încă din 1993 au recunoscut canonicitatea reactivării
Mitropoliei Basarabiei.
Prin urmare, atât R. Moldova, cât și Ucraina se află sub jurisdicția necanonică a Bisericii Ortodoxe Ruse, și această nedreptate va fi în curând reparată în Ucraina. Iar Mitropoliei Moldovei îi rămâne o sarcină existențială – de a lua o decizie istorică, de a fi partea creștinismul ortodox sau să continue activitatea în postură de schismatici. Quo vadis?!

Romeo Cemîrtan, doctor în teologie ortodoxă.

Слайд1

Слайд2 Citește în continuare »

TipovaA

Vă invităm să vizionați o prezentare video realizată de către Iulian Proca despre mănăstirea Țâpova și Complexul Muzeal „Mănăstirea rupestră medievală Horodiște”. Vă urăm o vizionare plăcută și cu folos.

Izvoare Tapova

În aria peisagistică între localitățile Țâpova și Horodiște, parte componentă a Complexului Muzeal Țâpova – Saharna, au fost identificate 10 izvoare de apă naturală. Opt dintre ele sunt localizate în canionul Țâpova – Horodiște. Jumătate din cele zece izvoare sunt amenajate de om în scopul facilitării accesului la apă potabilă. Trei din cele cinci izvoare amenajate au o vechime de exploatare de peste o sută de ani. Din cele 8 izvoare localizate în canionul Țâpova – Horodiște 7 izvoare au apa potabilă, la care au acces turiștii și localnicii din zonă. Cele mai populare sunt izvoarele 5,6,7,8 și 10. În 2012 a fost făcută analiza chimică a izvorului nr. 5, cel mai vizitat și vestit din această zonă, iar în acest an s-au făcut analizele la izvoare 1, 7,8 și 10. În continuare vă prezentăm rezultatul analizelor la cele 5 izvoare. Citește în continuare »

Panou Tapova 1

Vă invităm să vizionați o scurtă prezentare a patrimoniului natural și istoric existent în defileul Țâpova – Horodiște, puțin cunoscut de publicul larg. Vă urăm o vizionare plăcută și cu folos.

…continuare.

DSCN2891

Cu regret, laicizare a pelerinajului devine o realitate regretabilă, însă pe de altă parte, la polul opus al acestui fenomen întâlnim diferite forme ale fanatismului religios. Ignoranţa şi credulitatea, ca o acceptare simplă, fără discernământ şi fără rezerve a unor învăţături, este o atitudine nefirească şi păguboasă a omului leneş în cele ale vieţii morale şi spirituale. Este o formă inferioară de trăire religioasă. Practicile necanonice totdeauna sunt forme exagerate de evlavie, având mai degrabă un fond păgân decât creştin, care reduc actul credinţei la un simplu rit mecanic şi magic. Folosindu-se de unele tradiţii bisericeşti adevărate, cele false le compromit autenticitatea, abuzurile acestora din urmă fiind un motiv serios de sminteală pentru intelectuali şi de înjosire a Ortodoxiei de către alte culte. Citește în continuare »

DSC_0025
În perioada 24 – 30 iunie 2013 la gimnaziul din satul Horodişte a fost organizată prima Şcoala de Vară pentru copiii migranţilor.

Proiectul-pilot Şcoala de Vară „Copiii Migrantilor sunt Copiii Noştri”, este o iniţiativă personală a doamnei Viorica Olaru-Cemîrtan, susţinută

sub înaltul patronaj al Doamnei Marie Moser (soţia ambasadorului american în R. Moldova) în cadrul Primului Program de Mentorat pentru Femei  (INSPIR-O!) si este implementată de: Citește în continuare »

In perioada 24-30 iunie curent, Organizam PRIMA SCOALA de VARA pt COPIII EMIGRANTILOR intr-o localitate rurala, acolo unde in 3 sate vecine, a caror populatie din an in an scade, HORODISTE, TIPOVA si LALOVA, cresc copiii ai caror parinti au plecat la munca peste hotarele tarii.
Cu totii cunoastem realitatile din satele noastre si cu ce provocari se confrunta in ziua de azi copii (de varsta mica, mijlocie sau adolescentina). In acelasi timp, stim ce se intampla la capitolul stare emotionala a copiilor care cresc singuri (adica fara dragostea parinteasca), chiar daca sunt cu buneii, matusa, verisoara, vecina – asta nu compenseaza parintii.

Prin acest proiect pilot vrem sa ne implicam in spatiul rural, abordand acest efect negativ al emigrarii, adunand circa 40 copii si profesori/asistenti sociali, in jurul unei agende structurate pe modulul educatiei neformale si formale.

Vom arata modele de conclucrare, cooperare, comunicare si timp de o saptamana acesti copii vor vedea lumea din alt unghi – ca ei conteaza pentru noi, ca subiectele asupra carora nu au cu cine discuta, pot fi abordate intr-o sala de curs – intr-o scoala de vara – pentru a-i abilita sa creasca armonios. Va fi un prim pas, dupa care vor primi o tema pentru acasa, si noi vom incerca sa facem follow up prin partenerii nostri locali timp de jumatate de an, pentru a observa ce schimbari au fost produse dupa consumarea evenimentului.

Proiectul-pilot Scoala de Vara „Copiii Migrantilor sunt Copiii Nostri” (24-30 iunie, Gimnaziul Horodiste), desfasurata sub intaltul patronaj al Doamnei Marie Moser, este o initiativa personala, sustinuta de mentora mea, Marie Moser (presedinta Clubului International al Femeilor din Moldova), in cadrul Primului Program de Mentorat pentru Femei (INSPIR-O!) si este implementat de:
Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare” cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei prin intermediul Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida) şi cu suportul Ambasadei Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova prin intermediul Programului de Granturi pentru Democraţie din resursele acordate de Guvernul SUA.
Si Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, proiectul “Abordarea Efectelor Negative ale Migraţiei asupra Minorilor şi Familiilor Rămase în Ţară”, finanţat de Comisia Europeană şi co-finanţat de Ministerul Muncii şi Politicilor Sociale din Italia.
Partenerii de implementare a proiectului sunt: ADC (Asociatia pentru Dezvoltare Creativa), Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala a Moldovei (http://muzeu.md/), ONG TCEUForum (proiectul STRANIERUL http://stranierul.wordpress.com/), Manastirea Tipova (https://manastireatipova.wordpress.com/), Direcția Raională Învățământ Rezina, Gimnaziul Horodiște și Primăria Horodiște.

poster Summer SchoolFormatorii: Mariana Turcan, Sergiu Gaina.
Vor participa 40 persoane (copiii si profesorii/asistentii sociali din satele Horodiste, Tipova si Lalova, raionul Rezina).

…continuare.

Expeditia Tapova 15-16 septembrie 2012 008

După modul efectuării călătoriei, pelerinajul poate fi convenţional împărţit în câteva categorii:

1. Pelerinaje individuale.

2. Pelerinaje colective, care sunt predominante şi recomandabile.

Ele pot fi împărţite în câteva tipuri:

1.   Grupul de familie.

2. Grupuri de apartenenţă (naţională, regională, religioasă, profesională, instituţională, ideologică etc.).

  1. Grupuri de referinţă, care constituie reperele lui valorice, ideologice şi comportamentale.
  2. Grupuri ocazionale care au scopuri comune numai pe durata pelerinajului.
  3. Grupuri experimentale, care fac primii paşi în experienţa pelerinajelor.
  4. Grupuri mixte, în care se adună credincioşii din diferite categorii.

Citește în continuare »